Retrospectiva

Dragutzul meu blog, te rog sa ma tare ierti pentru ca te-am neglijat in ultima perioada. Stiu ca nu am nicio scuza, si nici nu incerc sa ma scuz…ar fi de prisos sa spun ca nu am avut timp, ca am avut tare multe de facut, ca am fost plecata, ca n-am avut inspiratie, ca…pur si simplu am uitat…Una peste alta, am lipsit atat de mult din lumea blogului incat nici nu mai stiu ce s-a mai intamplat. Long time no see…Si azi am realizat ca e totusi o mare responsabilitate sa ai blog, o responsabilitate pe care eu una nu am reusit sa o onorez. Cand mi-am facut prima data blog ma gandeam ca nu voi avea ce sa scriu, apoi credeam ca voi scrie foarte des, si pana la urma mi-am dat seama ca sunt momente cand aceasta activitate ma depaseste, pentru ca pur si simplu nu mai am cand. Si totusi, ma elibereaza de multe ori, fie ca sunt ele nostalgii, rautati sau chiar copilarii randurile scrise aici.

Dar, sa recapitulam evenimentele cele mai importante intamplate de cand nu ne-am vazut: au trecut Sarbatorile Pascale pe care le-am petrecut minunat la Izmir, Turcia. A trecut si ziua copilului, zi in care am fost felicitata de toti prietenii mei buni si am primit si multa multa ciocolata  Au avut apoi loc alegerile europarlamentare…nu ca romanilor le-ar fi pasat cumva de ele…rezultatele vorbesc de la sine. Dupa alegeri am avut parte de o mini-vacanta bine-meritata la Barcelona, pe care am trait-o din plin, dar care a trecut foarte repede. Normal, lucrurile bune dureaza putin. Si, poate cel mai important eveniment a fost nunta dragilor mei prieteni Georgi si Aurel, care recent au intemeiat proaspata si frumoasa familie Ladescu. Felicitari si casa de piatra inca o data.

Iata ce de evenimente! In rest, nimicuri, rutina de zi cu zi: serviciu-acasa, acasa-serviciu. Si uite asa, trece viata…ea pe langa noi, noi pe langa ea…Si pentru ca tot e vara, perioada de concedii, iar al meu unul a fost foarte scurt, gandul meu zboara din nou numai la inca un concediu la mare, cu leneveala la soare, cu toropeala de moleseala pe nisip si baita in mare. Alta dorinta nu am. Dar e perioada asta…masini putine pe strada, oameni putini la serviciu, caldura mare. Decapotabile seara in oras, gagici cat mai sumar imbracate, sau sa spun mai bine cat mai dezbracate Am observat ca mai nou prin Oradea lumea a devenit tot mai fitzoasa, masinile rasar peste noapte si sunt conduse de niste pustani, de te miri cum naiba au reusit sa si le achizitioneze, cand altii muncesc o viata intrega pentru o amarata de masina. A, dar nu v-am spus ultima ,,fitza” in Oradea: si anume sa pleci week-end de week-end la mare si sa arunci cu sute de milioane prin cluburi…si noi mai vorbim de criza. Stateam aseara pe o terasa in ,,Dorobantiul de Oradea”, si lumea vorbea in jur numai despre cum se deplaseaza week-end de week-end la Rex, Mamaia, figuri…de parca am fi la doar o aruncatura de bat de litoral. Si chiar ma gandeam: criza ori n-a ajuns in Oradea, ori eu nici n-am aflat ca la noi s-a incheiat deja, si lumea sarbatoreste marele eveniment la mare! Si parca totusi…

Si cand te uiti la fetele oamenilor din jur care ori s-au intors din concediu ori se pregatesc sa plece, ai impresia ca toti si-ar dori se imbrace doar in pantaloni scurti, sa nu munceasca ci sa stea numai la plaja si sa strige si ei precum copiii: a venit vacanta cu trenul din Franta! Of, si cand ma gandesc la vara trecuta, petrecuta la mare, soare, plaja, petreceri mondene, iar decorul din vara asta include numai plimbari seara pe malul crisului citadin, imi vine sa dau timpul inapoi si sa-l tin in loc. Cu exceptia lunii iulie, pe care as vrea sa o sterg din calendar daca s-ar putea. Oare daca as putea sa o sterg, ce s-ar intampla? Ar disparea si toate evenimentele petrecute in iulie? Tare mult as vrea sa incerc! Tare mult as vrea sa se poata!