Sei solo tu…
Azi m-am trezit din propie initiativa, fara ceas desteptator. Fiind inca intr-o vacanta prelungita, nu ma trezesc dupa ceas, ce-i drept. In fiecare dimineata s-a gasit insa cineva care sa-mi dea desteptarea. Azi, pauza…nu si-a amintit nimeni ca trebuie sa ma trezeasca. Si dupa ce azi-noapte am stat cu prietenii la vin fiert (niamiiii) pana la 2, a fost perfect sa dorm mai mult. M-am trezit insa cu un gand ciudat. Si anume ca in viata, dupa ce te-ai incarcat de zgomot si senzatii tari, simti nevoia sa revii la ceva mai linistit. Un gand mult prea matur pentru cei 25 de ani ai mei… Citeşte mai departe »
Fara Fitze
Bucurestiul se darama ! Nu doar la figurat, ci si la propriu. Adica vedeam mai zilele trecute ca a fost rasa de pe fata pamantului terasa ,,La Fitze’’ din Herastrau. Am trecut si eu pe acolo o data, si chiar mi-a placut ![]()
Oare vine si randul altor terase fitzoase din Bucuresti sa fie demolate ? Si ce se intampla cu fitzosii, raman fara obiectul muncii ??? Of Doamne, trist, foarte trist.
Cum sa conduci masina ca un bucurestean
Cativa pasi simpli…
I. Oprirea si stationarea
Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cat vrei, cu conditia sa:
a) nu fie vreun politist prin apropriere
b) sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai de punctul anterior.
Citeşte mai departe »
Me, Myself and Irene
Oare cum se face ca reusesc tot timpul cu brio sa intru in incurcaturi ? In situatii intortocheate, de unde nu mai stiu apoi cum sa ies ! Dar asa se intampla cand te arunci cu capul inainte fara sa gandesti. Sau poate chiar nu mai imi pasa ce gandesc cei din jur. Sunt doar eu, si lumea mea. Si totusi, multe persoane in jurul meu. Citeşte mai departe »
Femeia-cheie pentru Orasul imposibil
Vreau sa fie clar de la inceput: nu sunt feminist, dar nici misogin. Sunt un cetatean oarecare, nici mai gras si nici mai slab, care tânjeste doar dupa mai multa normalitate si militeaza pentru o clasa mijlocie decenta si sanatoasa. Citeşte mai departe »
Ce se intampla doctore?
Nu mai recunosc Bucurestiul…parca am lipsit cateva luni, ba chiar ani. S-a tot vorbit la televizor despre cat de greu se circula. Ei bine, luni si marti s-a circulat atat de bine, incat aveam impresia ca sunt intr-un alt oras. Bulevardul pustiu, fara prea multe masini, era super lejer sa circuli cu masina, ba chiar o placere, chiar si la orele de varf. Citeşte mai departe »
-
Arhivă
- august 2009 (2)
- iulie 2009 (1)
- mai 2009 (1)
- aprilie 2009 (2)
- martie 2009 (5)
- februarie 2009 (4)
- ianuarie 2009 (3)
- decembrie 2008 (3)
- septembrie 2008 (1)
- august 2008 (1)
- iulie 2008 (3)
- mai 2008 (3)
-
Categorii
- Annualis Gratia
- Cafe-concert
- Carta alba a Prieteniei
- Cu Sarbatoarea la psihiatru
- Gazetaria, bat-o vina
- Hooray!
- Lasciate ogni speranza
- Muzele mele dragi
- Oglinda-oglinjoara
- Orasul imposibil
- Pas de deux
- PoliTichia de margaritar
- Rapsodii de iarna
- Rapsodii de primavara
- Rapsodii de vara
- Refrene melancolice
- România de pretutindeni
- Sculati gazde
- Tides of Sorrow
- Vita brevis
- West-End of EU
-
RSS
Intrări RSS
Comentarii RSS

