Waiting for Christmas…

          Aseara am avut parte de o experienta minunata, pe care n-am mai trait-o de mult. Am pornit din Bucuresti cu trenul pentru a ajunge acasa la Oradea. Eram destul de tristut. Lasam in urma un oras, o casa, prieteni, colegi…Dar sufletul meu s-a umplut de o bucurie nespus de mare cand trenul a ajuns pe Valea Prahovei.

Atmosfera cu iz de poveste

Cu riscul de a ma repeta, tin sa spun (din nou) ca ador atmosfera Sarbatorilor de iarna, cu ger, zapada, frig, luminite, aglomeratie, cadouri si tot tacamul. Si evident, lista poate continua. Am mai spus asta, am mai simtit asta, dar ca aseara, niciodata.

Mosule, ce darnic esti!

Aseara, copilasii care de-a lungul anului au fost cuminti sau mai putin cuminti, si-au asezat ghetutele la geam si l-au asteptat frumos pe Mos Nicolae. Pe unii i-a vizitat aseara, altii au gasit azi-dimineata cadourile in cizmulite. Oricum ar fi, toti s-au bucurat ca mosulica nu i-a uitat.

M-am alaturat si eu copiiilor, si l-am asteptat cu sufletul la gura pe Mosul. Este surprinzator ca, desi am trecut de o anumita varsta, inca il asteptam, inca ne bucuram, si speram sa vina iar, si iar. Si vine. Crezi in el si vine.

In asteptarea lui Mos Nicolae

Ador atmosfera sarbatorilor. Febra cumparaturilor, mirosul de zapada, de brad proaspat, de cadouri. Ziua de 1 Decembrie, pe langa semnificatia numelui ne-a adus si multe ghirlande, beculete, pomi impodobiti, prin centru Bucurestiului sau prin curtea institutiilor. Frumos. E o adevarata placere sa te plimbi seara prin centru. Plin de stelute, luminite, tot ce vrei…apoi urmeaza febra cumparaturilor, goana dupa cadouri. Hihihi, imi place luna decembrie…primim mai multi bani dar stricam si mai multi decat de obicei, facem cadouri celor dragi si, evident, il asteptam pe Mosul.
Pana una alta, il asteptam pe Mos Nicolae. La mine a venit mai repede. Pe 1 Decembrie, la Oradea. I-a fost teama sa nu plec fara sa treaca el pe la mine. Probabil nu stie prea bine adresa din Bucuresti. A fost binevenit la Oradea. E binevenit si la Bucuresti. Diseara imi pun ghetutele in geam, si il astept cumintica. Tot anul am fost cumintica. Am facut si prostioare. Dar asa, per total, am facut mai mult bine decat rau. Deci, il astept…hihihi! Sa-mi pun oare si pantofiorii in geam, sau ghetutele sunt suficiente? Vad eu. Pana una alta, am fugit sa le lustruiesc.