Unde e Ursitul?

Am ramas fara ursit. Aveam ceva sperante. In fiecare an, de Boboteaza, imi pun busuioc sub perna. Se zice ca asa iti visezi Ursitul, si daca il visezi, te si mariti. Si in fiecare an inainte de marea noapte am emotii. Oare ce va fi, oare cine va fi? Hihi. Ei, anul trecut v-am povestit pe cine am visat: personajul principal din romanul pe care il citeam atunci.

Speram ca 2010 va aduce cu sine intamplari si vise mai interesante, mai ales ca nu mai aveam niciun personaj de roman in perioada asta prin viata mea. Dar degeaba, se pare ca nu. M-am culcat curioasa si plina de sperante si m-am trezit trista incercand sa-mi aduc aminte pe cine am visat si constatand ca n-am visat pe nimeni! Of, ce dezamagire..
Asa ca, vorba unui coleg, mai imi ramane o varianta: sa dau anunt la matrimoniale 🙂 Anuntul meu ar suna cam asa: caut barbat bine, modest dar consolidat financiar, şarmant dar bun boxer, tandru si responsabil, caruia sa ii ofer 1 ora pe zi si 3 in weekend. Care sa ma iubeasca cat mai mult si des si prin sms, care atunci cand ii spui pe nume nu mai are nevoie sa ii spui ca il iubesti ci e de ajuns ca il bagi in seama 🙂
Oare de asta am eu nevoie, oare atat pot oferi? Dar lasand la o parte gluma si ,,anuntul matrimonial’’, cineva spunea ca de fapt eu am nevoie de un barbat care sa ma sustina, sa ma ridice, care sa ma ocroteasca dar sa ma lase libera, care sa ma iubeasca fara sa ma sufoce, unul care sa stie de gluma si sa se distreze, sa fie putin nebun dar si responsabil, unul care sa inteleaga nevoile unei femei – apreciere personala si profesionala, incredere, sustinere, iubire, tandrete, prietenie, nebunie. Greu de gasit pe cineva asa, dar nu imposibil. Prietenii stiu de ce!

P.S. Acest articol este un pamflet adus mie si altor personaje simpatice din viata mea. Si totusi, anul viitor, pe vremea aceasta, va fi din nou Boboteaza 🙂